Și alte mizerii

Pe mama ai ucis-o învățând-o sa mănânce cât mai multe alune. Am mai scris.

Cu problemele ei hepatice, grăsimile din alune au aujutat-o să „plece” repede. Nici nu ai îngrijit-o. I-ai dus o asistentă (tot pe banii părinților!) care o schimba o dată pe zi. În rest putrezea în urină.

Și nu știu care din voi a gândit să nu mă accepte să o îngrijesc. Mă alunga lovindu-mă cu bastonul. Eram toată vânătă la picioare.

Pe tata l-ai obligat să stea în casă. Știai că-i dă dureri de cap și sperai într-un AVC rapid. I-ai dus și mâncăruri rapid alterabile. Îl găseam cu ligheanul sub pat vomând noaptea întreagă. Dupa 2-3 zile de mâncare facută de o nepricepută în bucătărie, tata nu mai avea nimic. De aia te-ai străduit să mă ții cât mai departe de Galați. Nu știu cum a fost cu femeia angajată (tot pe banii tatei!) dar iată că a „căzut” la câteva zile după ce ai dus-o acolo. Eu nu am dormit săptămâni întregi până l-am pus pe picioare.

Acum, cu mine ce vrei să faci? Ți-ai găsit omul care să mă țină forțat în casă.

Felicitări! Mi-ai dat soluția prin care să nu-ți rămână nimic după mine. Dacă nu mă pot plimba prin oraș, am să mă plimb prin țară. Sau și mai bine, vând apartamentul. Și plec în chirie. De unde mă voi putea muta ori de câte ori îți găsești executant. Așa voi reuși să cheltuiesc toți banii la care visezi să-ți rămână. Deh, cum gândește un inginer cu diploma plătită cu bani grei, nu poate gândi o femeie.

Ha! Ai citit. Și mi-ai trimis „cumpărător”.

Bună șmecherie ai inventat, ți-ai găsit și omul, ca să împlinești una dintre dorințele mamei. Una care se mai poate: de a mă lăsa fără casă. Numai că în graba lui, a făcut o greșeală.

Las’ că-mi asigur eu casa. Arunc blocul în aer. Mă vor duce la pușcărie. Eu voi avea casa și masa asigurate. Iar cei care îți fac jocul, vor rămâne fără un adăpost. Doar dacă nu îi vei despăgubi tu.